Tulburarea de anxietate generalizată se caracterizează prin temeri și îngrijorări excesive, persistente, disproporționale față de motivele aparente. Diferă de anxietatea normală prin durata și intensitatea foarte mare a manifestărilor, care ajung să afecteze calitatea vieții sau implicarea în activitățile cotidiene. Practic, persoanele cu anxietate generalizată se îngrijorează în permanență că s-ar putea întâmpla ceva rău și uneori aceste griji sunt greu de verbalizat și sunt resimțite ca o senzație de tensiune și alertă permanente.

Se estimează că circa 3-5% dintre adulți suferă de Tulburare de anxietate generalizată, cât și circa 3% dintre adolescenți. Deși rar, tulburarea de anxietate generalizată poate afecta și copiii prepubertari. Tulburările anxioase sunt mai frecvente la sexul feminin.  

Cauze

Ca și în cazul altor tulburări de sănătate mintală, cauzele tulburării de anxietate generalizată sunt incomplet cunoscute. Ipoteza interacțiunii genă – mediu pare cea mai plauzibilă în acest moment. Predispoziția genetică spre tulburări anxioase este evidentă din tendința acestor probleme de a se agrega în interiorul familiilor, inclusiv în cazul copiilor adoptați în familii fără simptome anxioase.

În decursul vieții, factorii care cresc riscul de a dezvolta tulburare de anxietate generalizată includ:

  • Boli cronice – diabet, boli endocrine (ex. de tiroidă), neurologice, etc.
  • Evenimente traumatizante fizic sau emoțional, abuz sau neglijență în copilărie
  • Consum de tutun, alcool, substanțe psihoactive

Simptome și diagnostic

Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată la copil sau adolescent se stabilește de către psihiatrul pediatric. Oricând se suspectează o tulburare anxioasă, se parcurg următorii pași:

  • Examenul psihiatric al copilului și anamneza (istoricul bolii și al dezvoltării) obținute de la persoanele care îngrijesc minorul
  • Căutarea/ excluderea unor posibile cauze fizice, prin examen fizic și analize de laborator, evaluări ale altor specialități medicale, în funcție de caz
  • Încadrarea într-o anumită tulburare anxioasă, când este cazul: anxietatea generalizată trebuie diferențiată de anxietatea tranzitorie a copilăriei, anxietatea de separare, socială, fobii specifice, PTSD, etc. Unele tipuri de anxietate pot fi comorbide (ex. atacurile de panică). 
  • Căutarea sistematică a altor posibile comorbidități – asocierea cu alte tulburări de sănătate mintală este mai degrabă regula, decât excepția
  • Examinări suplimentare: logopedică, psihologică, etc (în funcție de situație)

Simptomele tulburării de anxietate generalizată trebuie să dureze cel puțin 6 luni și pot include:

  • Anxietate și îngrijorări excesive, prezente în majoritatea zilelor și legate de numeroase situații sau contexte 
  • Dificultăți majore în a controla anxietatea
  • Senzație de neliniște interioară
  • Tensiune musculară
  • Oboseală excesivă
  • Dificultăți de concentrare
  • Iritabilitate
  • Tulburări de somn

La copii, iritabilitatea poate fi o manifestare mai proeminentă, cu crize de afect și chiar agresivitate, motiv pentru care necesită diferențierea de tulburarea opoziționist-sfidătoare. Totodată, neliniștea motorie și dificultățile de concentrare impun diferențierea de tulburarea hiperkinetică cu deficit atențional (ADHD).  

Îngrijorările se pot manifesta la copii prin:

  • Tensiune și iritabilitate sau retragere, atitudine inhibată, dar copilul nu poate verbaliza ce îl derajează. Părintele observă că el pare preocupat sau îngrijorat. Mai ales la vârstele mici, îngrijorarea poate fi neclară, de tipul “se va întâmpla ceva rău”.
  • Întrebări și cerere de reasigurări frecvente – copilul își întreabă frecvent părinții “ce se întâmplă dacă...” sunt bolnavi, vor muri, este un cutremur, ia o notă mică la școală, etc.
  • Copilul evită din ce în ce mai multe situații și activități (uneori explicând că îi este frică, alteori fără a putea oferi un motiv).

Adolescenții pot avea o atitudine retrasă, tensionată sau din contră, pot avea comportamente antisociale sau agresive. Consumul de alcool și substanțe psihoactive este deseori un factor agravant – intuitiv, adolescentul descoperă că aceste subtanțe îi scad anxietatea pe termen scurt, dar dispoziția sa se înrăutățește, iar anxietatea crește, pe termen lung.

Tratament

Prima linie de tratament în tulburarea de anxietate generalizată este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Există numeroase protocoale eficiente dezvoltate special pentru copii și adolescenți (ex. The coping cat). Acestea se concentrează pe identificarea factorilor declanșatori și învățarea unor metode de a face față anxietății și relaxare, cu expunere progresivă la situațiile stresante.

În situațiile în care psihoterapia este ineficientă sau anxietatea este foarte severă, ceea ce face începerea terapiei imposibilă, se recomandă tratamentul medicamentos, inițiat și monitorizat de către psihiatrul de copii. De elecție în tulburarea de anxietate generalizată este utilizarea unui antidepresiv, pe termen de cel puțin 6-9 luni, însoțit uneori, pe termen scurt, de un anxiolitic (ex. xanax).

Ce pot face părinții

Primul pas pentru o evoluție favorabilă este diagnosticul corect, urmat de inițierea unui tratament adecvat. Pe toată durata tratamentului, colaborarea părinților cu specialiștii implicați în tratament este esențială, pentru a putea răspunde adecvat la simptomatologia copilului și susține recuperarea. 

La domiciliu, poate fi foarte tentant pentru părinți, când copiii spun că le este frică, să îi ajute să evite activitățile respective. Problema este că evitarea va crește și mai mult anxietatea legată de situații de viață normale și totodată restrânge aria de activități și interese ale copilului. Din acest motiv, părinții pot uneori, din bunăvoință, să întrețină simptomele anxioase. Atitudinea corectă este una de încurajare empatică: validarea sentimentelor și gândurilor cu privire la situațiile anxiogene, dar încurajând blând expunerea la acestea.

Evoluție

Tulburarea de anxietate generalizată este privită ca o tulburare cronică, relativ stabilă în timp, cu rate scăzute de îmbunătățire spontană (fără tratament). Nu este foarte clar dacă acest lucru este în totalitate adevărat și pentru situațiile în care primele simptome apar în copilărie și adolescență.

Ce știm însă este că prezența anxietății generalizate în această perioadă crește riscul de tulburări anxioase, depresie, consum de substanțe psihoactive la vârsta adultă. Totodată, comorbiditățile (asocierea altor diagnostice) fizice sau mintale duc la un prognostic mai scăzut și o calitate mai scăzută a vieții. 

Bibliografie:

  1. Rutter’s Child and Adolescent Psychiatry, 6th Edition
  2. Child Mind Institute, date despre tulburarea de anxietate generalizată https://childmind.org/guide/guide-to-generalized-anxiety-disorder/
  3. Mituri și realități legate de anxietate, https://adaa.org/understanding-anxiety/myth-conceptions
#anxietate #copil #adolescent #atacuri de panica