Fobia socială (anxietatea socială) este teama irațională, exagerată, de a interacționa cu alți oameni. În general, ea cauzează evitarea cu orice preț a situațiilor sociale și temerile comune includ cea de a fi judecat negativ de către ceilalți sau de a se face de râs în public.

Fobia socială face parte din categoria tulburărilor anxioase și din păcate, poate apărea încă de la vârsta copilăriei și este mai frecventă în adolescență. Timiditatea sau reticența în interacțiunea cu persoane necunoscute este o reacție normală, în special pentru persoanele cu temperament inhibat sau introvertite. Anxietatea socială este însă mult mai extremă și deranjantă, cauzând nu doar disconfort psihic, cât și ratarea unor ocazii importante, izolare socială, etc.

Cauze

Anxietatea pare a fi o problemă care se transmite în cadrul familiilor. Există mai multe gene candidate, suspectate de cercetători că ar fi responsabile pentru această dificultate, dar și stilul educațional, modelul pe care îl oferă părintele par a juca un rol major. Cu alte cuvinte, riscul pentru anxietate este parțial moștenit, dar simptomele sunt mai severe dacă părinții și anturajul “încurajează” sau exemplifică acest tipar de a reacționa.

Anxietatea socială este transmisă genetic relativ specific: șansele sunt mari ca un copil cu această problemă să aibă un părinte cu anxietate socială și nu unul cu anxietate generalizată, de exemplu.

Studiile sunt însă mai avansate în ceea ce privește factorii care preced instalarea unei tulburări de anxietate. Astfel, riscul pentru un copil este de 2-4 ori mai mare dacă între 2 și 5 ani prezintă următoarele trăsături:

  • Se retrage în situații noi
  • Zâmbește puțin
  • Se adaptează dificil la persoane necunoscute, indiferent de vârstă
  • Vorbește puțin
  • Realizează contact vizual scurt, evitant

Acești factori sunt important de observat și evaluat împreună cu un specialist deoarece intervențiile timpurii pot reduce riscul.

Simptome și diagnostic

Diagnosticul de fobie socială la copil se realizează de către medicul de psihiatrie pediatrică. Acesta discută cu părinții, copilul și utiliează date din cât mai multe surse (familia extinsă, grădiniță sau școală). Evaluarea psihiatrică caută să excludă o cauză fizică, cât și să identifice factorii din mediu care ar putea întreține simptomele.

Din aceste motive, se pot solicita suplimentar analize de laborator și alte consulturi de specialitate, dar acestea nu sunt obligatoriu necesare, în fața unor manifestări tipice.

Simptomele de anxietate socială includ:

  • Evitarea situațiilor sociale, incluzând orice tip de vorbit în public, răspunsul în clasă, prezentarea de proiecte
  • Dificultăți de a vorbi cu persoane necunoscute sau blocaj verbal complet
  • Evitarea persoanelor noi
  • Copilul are puțini prieteni sau deloc
  • Pentru adolescenți, frică de și evitarea întâlnirilor romantice
  • Griji excesive privind propria persoană și cum este perceput de către cei din jur, că este judecat negativ
  • Simptome fizice în situații sociale: tremurături, modificarea tonului vocii, transpirații, bătăi rapide ale inimii, roșeața feței, senzația de greață sau vărsătură, nevoie iminentă de a urina

Anxietatea socială trebuie diferențiată și de alte probleme, care pot fie să semene cu această problemă sau să o însoțească. Cele mai frecvente includ depresia și alte tulburări de anxietate.

Evoluție

Există studii limitate privind evoluția naturală a tulburării de anxietate socială. O parte dintre persoanele cu fobie socială, în condiții optime de dezvoltare și îngrijire, au șanse ca simptomele să dispară de la sine până la atingerea vârstei de adult. Cu toate acestea, riscul de a dezvolta alte tulburări de anxietate se menține toată viața. Pe de altă parte, persoanele care suferă de această problemă și în viața adultă par a recupera foarte rar spontan, fără nicio intervenție.

În formele sale mai severe, anxietatea socială poate fi o problemă invalidantă, care cauzează o suferință emoțională mare și evitarea multor situații care ar putea fi plăcute și au rol formativ pentru creierul aflat în dezvoltare. Frica de părerea celor din jur este imposibil de controlat de către cel mic, care nu se joacă cu alți copii în parc sau la grădiniță, nu ridică mâna când știe un răspuns și mai târziu, nu iese la film cu prietenii și evită cu orice preț o prezentare sau un interviu. Este ușor de observat, astfel, cum depresia poate fi consecința unei fobii sociale severe, netratată la timp.

Tratament

Tratamentul în fobia socială este diferit în funcție de dorințele familiei, severitatea simptomelor, alte probleme de sănătate asociate, etc. Acesta se alege împreună cu medicul de psihiatrie pediatrică și se reevaluează periodic.

Psihoterapia este prima linie de tratament, oricând acest lucru este posibil. Terapia cognitiv-comportamentală bine condusă și monitorizată oferă rezultate bune privind reducerea anxietății, a simptomelor fizice și a evitării, menținute pe termen lung.

Terapia medicamentoasă este rezervată cazurilor severe sau care nu au răspuns la psihoterapie. Clasa de medicamente recomandată de la 6 ani este ISRS, antidepresive care acționează și asupra anxietății. Prescrierea se realizează de către medic, care urmărește eficiența, eventualele efecte adverse și periodic, reevaluează anumite analize de laborator. Pe termen scurt, pot fi recomandate și alte anxiolitice.

Este important pentru părinți să poată observa când a fost întrecută limita unei timidități obișnuite și copilul suferă de izolare socială, teamă și evitare și să solicite ajutor.

Lectură suplimentară:

  1. Pentru adolescenți și părinții lor: Ce este anxietatea socială? 
  2. Sfaturi pentru copii, adolescenți și adulți cu anxietate.
#anxietate