Pentru fiecare copil și familie care intră în cabinet, recomandările diferă. Cu toate acestea, mișcarea în aer liber și sportul organizat sunt recomandările pe care le formulez pentru orice copil și deseori și pentru familie. Totuși ce are de a face sportul cu tulburările de dezvoltare, emoționale, comportament sau gândire? În acest articol voi expora căteva dintre beneficiile sportului, iar pentru cei interesați să studieze problema mai în profunzime, voi oferi și linkuri către studii de specialitate care oferă dovezile pentru cât de important este sportul în dezvoltarea copiilor și combaterea problemelor de sănătate mintală. 

Beneficii fizice

Primul punct forte al practicării unui sport și cel mai evident, este susținerea unei dezvoltări fizice armonioase.

Din acest punct de vedere, sportul:

  • Scade riscul de obezitate la copii
  • Îmbunătățește sănătatea cardiovasculară
  • Îmbunătățește coordonarea, echilibrul
  • Stimulează creșterea sănătoasă a mușchilor, oaselor, tendoanelor și ligamentelor [1]

Obezitatea și bolile cronice sunt factori de risc majori pentru probleme emoționale (anxietate, depresie, stimă de sine scăzută) care pot apărea încă din copilărie sau adolescență. Astfel, devine evident de ce vrem să le prevenim și să încurajăm încă de la vârstă mică, un stil de viață activ. [2]  

Sportul în tulburările emoționale

Legătura dintre sport și probleme emoționale majore nu este doar indirectă, prin sănătatea fizică. Sportul are chiar un rol curativ sau cel puțin adjuvant în unele tulburări ale dispoziției.

Un studiu mare, pe aproape 1000 de copii, care reunește rezultatele altor cercetări, arată că sportul poate fi un tratament adjuvant (adăugat peste psihoterapie și/ sau medicație) pentru simptomele depresive [3]. În formele ușoare de depresie, consilierea și modificarea stilului de viață prin alimentația sănătoasă, somn suficient și sport frecvent pot fi suficiente pentru a depăși episodul. Un mecanism propus este abilitatea mișcării fizice viguroase de a stimula eliberarea de serotonină (“hormonul fericirii”).

Anxietatea (frica fără un motiv evident sau disproporțională) pare și ea a fi ameliorată de exerciții fizice moderate/ viguroase practicate constant. Stresul este mai ușor de tolerat și gestionat, posibil prin reducerea cortizolului și îmbunătățirea dispoziției. [4] Un studiu realizat cu adulți arată că riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate diagnosticabilă este considerabil mai redusă la persoanele care practică regulat un sport, comparativ cu cele sedentare.[5]

Din aceste motive, recomand sportul regulat atât copiilor care au deja simptomele unor tulburări emoționale, dar și adulților care îi îngrijesc. A fi părinte este oricum stresant, dar când copilul întâmpină dificultăți de dezvoltare, emoționale sau comportament, stresul se poate aduna și ne face să reacționăm în feluri nedorite și care nu mai ajută copilul (de exemplu, să ne pierdem răbdarea sau să fim epuizați).

Sportul și ADHD

Există un interes crescut pentru utilizarea sportului ca și adjuvant pentru tratamentul Tulburării hiperkinetice cu deficit atențional (ADHD). Copiii care suferă de ADHD sunt în continuă mișcare, nu își pot menține atenția mult timp, au puțină răbdare, sunt mai impulsivi și au dificultăți cu planificarea și organizarea sarcinilor. Dovezile existente în acest domeniu au fost aduse împreună într-o metaanaliză (2016) și concluziile pot fi sintetizate astfel:

  • Pe termen scurt: activitatea susținută de tip cardio (alergare, sărituri, bicicletă, alte activități care cresc frecvența cardiacă) îmbunătățește imediat atenția, inhibiția comportamentului (scade impulsivitatea), viteza de procesare a creierului, rezultatele academice (înțelegerea unui text citit, matematică), efect care durează circa 24 de ore
  • Pe termen lung: activitatea cardio crește atenția și abilitatea de a distinge informațiile utile dintre cele oferite din mediu, abilitățile de planificare și organizare, viteza de procesare a informației [6]

Aceste efecte se referă atât la observarea directă, în condiții experimentale ale copiilor, cât și la observațiile mai naturale, realizate de către educatori, profesori și părinți. Per total, comportamentul academic și social în clasă și acasă, atenția și impulsivitatea au fost considerabil îmbunătățite după începerea unui sport. Din păcate, studiile se limitează la activitățile de tip cardio deoarece sunt cel mai ușor de cuantificat. Datele sunt insuficiente privind efectele altor tipuri de sport, dar cel mai probabil rezultatul este tot unul benefic, dar posibil cu efect mai redus.

Sportul și dizabilitatea intelectuală

Dizabilitatea intelectuală, numită în trecut retard psihic, se referă la un coeficient intelectual sub nivelul cultural și educațional așteptat. Sportul face parte din paleta de servicii de recuperare recomandate pentru această problemă. În primul rând, acesta pare a contribui la îmbunătățirea abilităților motorii, inclusiv a motricității fine (necesare, de exemplu, pentru multe sarcini ce implică mânile) și a coordonării.

În plus, funcțiile cognitive superioare precum atenția și planificarea par a fi și ele îmbunătățite după practicarea regulată a unei activități fizice susținute. [7]

Alte beneficii pentru sănătatea mintală

Un sport de echipă aduce și alte beneficii mai subtile, care au deseori un impact semnificativ:

  • Încurajează socializarea
  • Încurajează respectarea de reguli
  • Îmbunătățește abilitățile de planificare și organizare
  • Crește stima de sine a copilului

Toți copiii vor beneficia de pe urma practicării regulate a unui sport. Iar cei care au dificultăți de socializare și relaționare cu ceilalți, probleme de comportament care privesc respectarea regulilor vor avea și mai mult de câștigat.

Ce fel de sport, cât și cum să practice copiii

Alegerea tipului de sport practicat și a frecvenței depinde, desigur, de preferințele și posibilitățile familiei, cât și de posibilelele limitări medicale (de exemplu, probleme cardiace). Ascultă întotdeauna preferințele celui mic când vine vorba despre alegerea sportului și atunci când îți spune că este prea solicitant sau din contră, plictisitor și nemotivant.

Din studiile existente până acum, știm că pentru a stimula funcțiile cognitive, sportul este mai eficient dacă:

  • Este practicat în prima parte a zilei
  • Este solicitant fizic
  • Are o durată de circa 30 de minute
  • Combină elemente de cardio cu elemente de coordonare
  • Este practicat de cel puțin 2 ori pe săptămână [8]

Pentru combaterea problemelor emoționale, eficiența pare a fi mai crescută dacă activitatea sportivă este moderată, durează 45 de minute către o oră și se practică de 3 ori pe săptămână. [9]

Cu toate acestea, orice sport practicat cel puțin o dată pe săptămână, va aduce beneficii tuturor copiilor. Personal, recomand sporturile de echipă sau în grup, cât mai distractive și motivante, datorită beneficiilor “subtile” menționate la punctul anterior.

Concluzii

Sper că dovezile aduse vă conving să incorporați activitățile sportive structurate în programul celui mic, ascultând preferințele și inclinațiile acestuia. Subliniez, însă, că sportul nu este panaceu universal și odată instalate dificultăți emoționale, de comportament, de gândire sau dezvoltare, cea mai sigură abordare este să consultați un specialist în domeniu.

 

Bibliografie:

[1] https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/HealthyLiving/sport-and-children

[2] https://adc.bmj.com/content/104/1/64

[3] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27253219

[4] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28088704

[5] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12744913

[6] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5281644/

[7] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29501470

[8] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6617109/

[9] https://www.nhs.uk/conditions/stress-anxiety-depression/exercise-for-depression/

#dezvoltare #adhd #depresie #anxietate