Întârzierea în achiziția limbajului este o problemă de neurodezvoltare care se referă la faptul că micuțul nu a deprins limbajul conform așteptărilor pentru vârstă și nivel intelectual (IQ). Aceasta poate fi de două tipuri: pentru limbaj expresiv (vorbit), pentru limbaj receptiv (înțelegerea vorbirii), sau cele două zone pot fi ambele afectate.

Unii părinți iau acest aspect în serios, uneori chiar la o vârstă fragedă (de exemplu, 1 an), alții sunt liniștiți când copilul are 4 ani și nu vorbește, pentru că “va vorbi el când este pregătit”. Din păcate, sfaturile altor medici, educatorilor sau rudelor binevoitoare pot crea confuzie în această arie în legătură cu ce este normal, ce constituie o problemă minoră pentru care merită să așteptăm și ce situații necesită o intervenție promptă.

În acest articol vom clarifica ce este întârzierea de limbaj, când și de ce poate apărea, când este cazul să soliciți o consultație de psihiatrie pediatrică și cum se poate interveni.

Dezvoltarea normală a limbajului la copii

Limbajul vorbit este, de fapt, doar o parte a comunicării pe care o folosim zilnic. Chiar dacă nu vorbesc, și sugarii au modalități de a-și comunica nevoile, prin gesturi, arătat cu degetul, mimică, plâns, gângurit, privire. De aceea, atunci când privim dezvoltarea normală a limbajului, vom evalua întotdeauna comunicarea în ansamblu, atât partea de emisie (limbaj expresiv), cât și de recepție (limbaj receptiv).

Punctele cheie în dezvoltarea limbajului arată, conform Academiei Americane de Pediatrie, astfel:

La 1 an:

  • Caută și identifică sursa unui sunet, zgomot, muzică
  • Răspund la nume în majoritatea ocaziilor când sunt strigați
  • Se uită unde li se indică cu degetul
  • Gânguresc cu intonație, răspund prin gângureală la conversația adultului
  • Arată cu degetul către un obiect dorit la care nu pot ajunge
  • Majoritatea vor spune primul cuvânt (mama, tata, apa)

Între 1 și 2 ani:

  • Ascultă și îndeplinesc sarcini simple (“stai”, “dă-mi” – referitor la un obiect din mână, aduc obiecte uzuale din casă)
  • Arată către obiecte uzuale și imagini când sunt numite
  • Numesc câteva obiecte, persoane și imagini (ex animale, activități)
  • Învață circa 1 cuvânt nou în fiecare săptămână, după 1 an jumătate

La 2 ani:

  • Arată cu degetul părțile corpului, obiecte, imagini
  • Cunosc 50-100 cuvinte
  • Spun propoziții de 2 cuvinte (“vreau apa”)
  • Îndeplinesc sarcini cu 2 indicații înșiruite (“ia sticla de pe masă și pune-o pe pat”)
  • Articulează unele cuvinte bine, astfel încât familia îi înțelege jumătate din timp; continuă gânguritul și vorbirea “de bebeluș”

La 3 ani:

  • Cunoaște circa 200-250 cuvinte
  • Vorbește în propoziții de 3-4 cuvinte
  • Se face înțeles 75% din timp
  • Își spune la cerere numele și uneori și vârsta

Cauze

Nu se cunosc în totalitate cauzele pentru care unii copii nu vorbesc, vorbesc târziu sau au probleme în comunicarea eficientă. Factorii genetici au fost identificați prin studiile familiale și pe gemeni mono și dizigoți. Factorii de risc pentru întârzierea în limbaj includ:

  • Un părinte care a avut întârziere în achiziția limbajului
  • Sexul masculin – transmiterea pare fi mai frecventă din tată în fiu
  • Substimulare – copilului nu i s-a vorbit, citit suficient timp
  • Probleme de auz, inclusiv pentru anumite frecvențe
  • Otite repetate
  • Tulburări de neurodezvoltare
  • Tulburări neurologice și genetice

Anchiloglosia (frenul lingual scurt) nu este o cauză de întârziere a limbajului, dar poate crea dificultăți cu articularea sunetelor (pronunție).

Semne de alarmă pentru părinți

Nu este obligatoriu ca toți copiii să bifeze toate punctele-cheie în dezvoltare la o vârstă exactă, este posibil ca alte arii ale dezvoltării (motor, cognitiv) să fie mai avansate și limbajul puțin în urmă. Totuși, există situații de alarmă care necesită o consultație:

  • La 1 an nu răspune la nume, nu pare interesat de sunete, muzică sau de unde vin
  • Nu arată cu degetul la 18 luni și/ sau nu urmărește ce i se arată
  • Nu are niciun cuvânt achizitionat la 18 luni
  • Nu efectuează sarcini simple, nu cunoaște obiecte familiare la 18 luni
  • La 3 ani: nu formează propoziții de 3 cuvinte, nu este inteligibil în afara familiei sau utiliează limbajul fără scop de comunicare (ex. repetă cuvinte, propoziții aparent fără motiv)
  • La 4 ani: are un vocabular sărac (zeci de cuvinte în afară de sute), nu formează propoziții
  • La 5 ani: are probleme majore de articulare a sunetelor, care îl fac neinteligibil în afara familiei
  • Are o regresie semnificativă a limbajului – un copil care spunea câteva cuvinte, nu mai vorbește

Chiar dacă pare ca o delimitare strictă, evaluarea medicală este foarte importantă imediat cum observați oricare dintre aceste semne, deoarece întârzierile de limbaj pot fi “benigne” sau de sine stătătoare, dar se pot și asocia cu alte probleme mai severe:

Diagnostic

Întârzierile în limbaj se diagnostichează de către medicul de psihiatrie pediatrică. Acesta va evalua copilul, dezvoltarea sa fizică, mentală și mediul familial, educațional din care face parte. Primele investigații vor fi întotdeauna cele care țin de dezvoltarea fizică, a aparatului auditiv și fonoarticulator, pentru a exclude pierderea de auz, problemele de mișcare ale gurii și limbii. Dacă există modificări la examenul clinic, se pot recomanda consultații suplimentare, de exemplu de ORL, neurologie pediatrică, genetică medicală.

Se evaluează dezvoltarea globală a copilului, pentru a vedea dacă întârzierea de limbaj face parte dintr-o întârziere globală a achizițiilor conform vârstei, sau este singurul domeniu afectat. Când se suspectează o întârziere globală, se poate solicita și testarea psihologică pentru stabilirea unui coeficient intelectual sau developmental. Evaluarea logopedică este un pas important pentru stabilirea deficitelor punctuale, mai ales atunci când copilul este mai mare.

Comunicarea se evaluează apoi ca un întreg, vizând atât latura receptivă (ce înțelege copilul), cât și cea expresivă (cum comunică, verbal și non-verbal). Se evaluează orice comportamente neobișnuite – de exemplu, mișcări repetitive, lipsa de interes pentru cei din jur, jocul izolat și repetitiv.

Dacă toate investigațiile sunt normale, se încadrează întârzierea de limbaj în unul dintre cele două subtipuri:

  • Întârziere a limbajului expresiv – în care abilitatea de a se exprima verbal este sub nivelul intelectual, dar înțelegerea este normală;
  • Întârziere a limbajului receptiv – în care înțelegerea limbajului este sub nivelul intelectual și de obicei, și limbajul expresiv este afectat

În practică, cele mai multe cazuri sunt întârzieri în achiziția limbajului expresiv sau mai simplu spus “copilul nu vorbește”. Deși părinții sau alți adulți se grăbesc uneori să spună “lasă că va vorbi el”, vă ofer câteva argumente pentru a nu amâna o consultație:

  1. Așa cum ați văzut mai sus, întârzierile de limbaj pot să fie însoțite sau parte a unei alte probleme care necesită atenție medicală.
  2. Când copilul nu vorbește, există un grad limitat în care poate compensa prin gesturi și mimică. Acest lucru, mai ales după 2 ani, poate duce la multe frustrări, crize de furie, disregulare emoțională. Cine nu ar fi frustrat când are nevoi și dorințe și nu le poate comunica?
  3. Potențialul copilului este limitat de absența limbajului. Odată cu încadrarea în colectivitate, limbajul se poate îmbunătăți spontan. Dar dacă deficitele persistă, abilitatea de a-și face prieteni și de a participa la activități de învățare sau joc sunt limitate.

Tratament

După un diagnostic corect, întârzierea în achiziția limbajului va beneficia de tratamentul adecvat.

Principala linie de tratament când copilul nu vorbește este terapia logopedică sau de stimulare a limbajului. Aceasta se efectuează de către logoped sau psihologul antrenat în tehnici de stimulare a limbajului, în funcție de vârsta copilului. Pot fi necesare ședințe de terapie comportamentală pentru a stimula și alte arii de dezvoltare, atunci când este vorba despre o intârziere globală în achiziții. Dacă întârzierea în limbaj este parte a unei tulburări de spectru autist, se inițiază terapia tip ABA.

Părinții sunt educați și implicați pentru a stimula la rândul lor dezvoltarea limbajului. Țineți cont că un copil va sta 1 oră la terapie și 23 de ore în familie și colectivitate. Înscrierea în colectivitate, când întârzierea în limbajul expresiv este una simplă, neînsoțită de alte probleme, este întotdeauna recomandabilă. Mediul mai structurat și mai puțin permisiv, care implică socializare și rezolvare de problemă poate constitui un stimul pentru ca cel mic să vorbească.

Suplimentele alimentare (vitamine, ulei de peste) pot fi uneori recomandate pentru a susține dezvoltarea creierului în această perioadă. Unele probleme asociate pot beneficia de tratament specific (de exemplu, ADHD).

În toate cazurile, progresul și problemele adiacente se evaluează împreună cu medicul de specialitatea psihiatrie pediatrică și ceilalți specialiști implicați.