Tulburarea de personalitate tip borderline sau instabilă emoțional este un tipar caracteristic de dezvoltare a personalității care include instabilitate în relația cu cei din jur și imaginea de sine, labilitate emoțională și impulsivitate. Tulburările de personalitate sunt devieri de la dezvoltarea normală, induse de o serie de factori de risc genetici și de mediu. Acestea sunt relativ stabile pe parcursul vieții și interferă într-o anume măsură cu funcționarea persoanei în toate ariile semnificative ale vieții.  

Personalitatea este în continuă dezvoltare până la vârsta adultă, motiv pentru care în adolescență se evită uneori stabilirea unui diagnostic clar de tulburare de personalitate. Cu toate acestea, când tiparul disfuncțional emoțional și comportamental este stabil în timp (>1 an), se recomandă diagnosticul și tratamentul înainte de 18 ani.

Cauze

Nu sunt cunoscute cauzele precise care determină apariția tulburării de personalitate borderline, dar se cunosc factori de risc care predispun la apariția acesteia. Aceștia includ:

  • Factori genetici: Tulburarea are o agregare familială demonstrată, dar acest lucru nu ne zice dacă genetica sau mediul sunt responsabile. În ajutor vin studiile pe gemeni care au fost separați, care arată că riscul este mult mai mare pentru un geamăn al unei persoane diagnosticate să aibă la rândul său tulburarea, în ciuda mediului diferit.  
  • Factori de mediu: Experiențele traumatizante din copilărie și chiar și adolescență par a juca un rol important în apariția tulburării de personalitate borderline.  Abuzul sexual, fizic și neglijența din partea îngrijitorilor primari, dar și o boală mintală cronică și slab controlată a acestora pot contribui la apariția acestei tulburări.  

În studiile de neuroimagistică, s-au identificat modificări discrete ale unor structuri cerebrale la persoanele diagnosticare cu Tulburare de personalitate tip borderline. Nu este cert însă dacă acestea sunt cauza apariției simptomelor sau invers, sunt o consecință a lor. Diferențele observate includ o hiperreactivitate a sistemului limbic, zona din creier implicată în procesarea emoțională și o recrutare scazută a cortexului frontal, implicat în reglarea comportamentului, rezvoltarea de probleme și interacțiune socială.

Teoriile psihodinamice asupra tulburării de personalitate tip borderline consideră că trauma, instabilitatea afectivă din prima copilărie și atașamentul nesigur stau la baza simptomatologiei. Astfel, copilul nu a reușit să își formeze o reprezentare coerentă a sinelui și a celor din jur, ceea ce duce mai târziu la o viață interioară haotică și comportamente sociale contradictorii și imprevizibile.  

Simptome și diagnostic

Tulburarea de personalitate instabilă emoțional sau borderline se caracterizează prin:

  • Eforturi constante de a evita abandonul real sau imaginar
  • Un tipar de relații personale instabile și intense, caracterizat prin alternarea între idealizare și devalorizare
  • Imagine de sine și sentiment al sineului marcat și persistent instabile
  • Impulsivitate în cel puțin 2 arii care pot provoca daune personale: cheltuit excesiv, comportament sexual inadecvat, abuz de substanțe, mancat compulsiv, etc.
  • Gesturi sau amenințări suicidare recurente sau comportament de auto-vătămare
  • Instabilitate afectivă datorată unei reactivități exacerbate a dispoziției (disforie intensă episodică, iritabilitate, anxietate care durează de la câteva ore la câteva zile)
  • Sentiment cronic de gol interior
  • Furie intensă, nepotrivită sau dificultăți de control a furiei (ex. manifestări colerice frecvente, furie constantă, altercații fizice recurente)
  • Ideație paranoidă tranzitorie, legată de stres sau simptome disociative severe

Pentru a întruni un diagnostic de tulburare de personalitate tip borderline, o persoană trebuie să întrunească cel puțin 5 din cele 9 simptome menționate mai sus (conform clasificării americane a tulburărilor mintale, DSM-5).

În mod tradițional, se considera că femeile suferă mult mai frecvent de tulburare de personalitate borderline, dar această ipoteză a fost contrazisă în unele studii recente. În schimb, este posibil ca tiparele de comportament să fie ușor diferite: sexul feminin pare a manifesta mai frecvent auto-vătămare, pe când bărbații prezintă mai des un comportament exploziv și furios, cât și comportamente de risc.

Diagnosticul tulburării de personalitate borderline se realizează de către medicul de psihiatrie pediatrică, având în vedere simptomatologia, istoricul, mediul familial, posibilele comorbidități psihice sau fizice.  

Evoluție

În trecut, se considera că tulburările de personalitate, fiind pervazive și de lungă durată, rămân practic neschimbate pe durata vieții. Din fericire, această supoziție s-a dovedit a fi falsă în ultimii ani. Evoluția naturală a tulburării de personalitate tip borderline pare a fi de atenuare în timp a unor simptome, pentru majoritatea persoanelor diagnosticate în adolescență. Studiile realizate în acest domeniu sunt relativ puține și cu un număr redus de participanți, dar între 30 și 65% dintre participanți nu mai îndeplineau criteriile de diagnostic după 2-4 ani. Partea mai puțin favorabilă este că majoritatea manifestau încă simptome care cauzau distres și interferau cu funcționarea zilnică.  

Totuși, este important de menționat că tulburarea de personalitate borderline este asociată cu o rată mare de suicid – până la 10% din persoanele diagnosticate decedează prin suicid. Acest lucru se întâmplă în medie în jurul vârstei de 30-37 ani, în cazurile severe care nu au recuperat corespunzător.  

Un alt aspect important este rata înaltă de comorbiditate la persoanele cu tulburare de personalitate borderline. Depresia, anxietatea, tulburarea afectivă bipolară, tulburările psihotice sunt toate mai frecvente în această categorie.

Tratament

Cele mai bune dovezi pentru tratamentul tulburării de personalitate borderline o are psihoterapia. În general, aceasta este de lungă durată (luni-ani) și intensivă.

Principalele abordări psihoterapeutice dovedite a funcționa sunt:

  • Terapiile cognitiv-comportamentale: terapia dialectic-comportamentală (DBT) și terapia focusată pe scheme
  • Terapiile psihodinamice: tratamentul bazat pe mentalizare și psihoterapia centrată pe transfer

Atunci când alegeți un psihoterapeut, asigurați-vă că este bine pregătit și experimentat în lucrul cu persoane cu tulburări de personalitate și tulburarea boderline în particular.

Tratamentul medicamentos are o valoare limitată în această tulburare de personalitate și este rezervat în general comorbidităților. Dintre acestea, depresia și anxietatea sunt cele mai frecvente și pot beneficia de un tratament antidepresiv (la adolescenți, cel mai frecvent cu un SSRI).

Oricând acest lucru este posibil, se preferă tratamentul în ambulatorii și cel mult spitalizări de zi, dar pot fi necesare și spitalizări de lungă durată, în tentativele suicidare majore, pentru a proteja persoana de un risc vital.

 

Bibliografie:
1. DSM-5, American Psychiatric Association.
2. The latest neuroimaging findings in borderline personality disorder, Annegret Krause-Utz și colab., pubmed
3. Gender Patterns in Borderline Personality Disorder, Randy A. Sansone și colab, pubmed
4. The Lifetime Course of Borderline Personality Disorder, Robert S Biskin, pubmed
5. Suicidality in Borderline Personality Disorder, Joel Paris, pubmed