Simptomele psihotice, în care percepția realității este alterată (halucinații, idei bizare, comportament ciudat), pot apărea  și la copii sau adolescenți. Sunt mai frecvente după perioada pubertății, dar rămân totuși rare per total: circa 5-14% dintre adolescenți relatează că au avut măcar tranzitoriu astfel de simptome. Totuși, nu toate persoanele cu aceste simptome vor dezvolta o tulburare psihiatrică severă.

Este important de știut că halucinațiile, ideile delirante nu sunt echivalente cu schizofrenia. Deși există un risc mai crescut pentru această tulburare, majoritatea copiilor și adolescenților cu simptome de psihoză nu vor face schizofrenie. 

Halucinațiile, comportamentul dezorganizat sau ideile bizare constituie urgențe psihiatrice datorită riscurilor pentru siguranța proprie. Oricând aveți suspiciunea că adolescentul sau copilul ar avea aceste manifestări, se impune de urgență un consult de psihiatrie pediatrică. 

Descriere

Psihoza se definește în principal prin prezența halucinațiilor și/ sau a ideilor delirante. Halucinațiile sunt senzații fără un stimul real – persoanei i se pare că aude, vede, simte lucruri care nu sunt cu adevărat acolo. Cele mai frecvente sunt cele auditive (voci, șoapte) și cele vizuale (forme geometrice, monștri, animale, ființe supranaturale). Ideile delirante sunt credințe bizare, cu totul imposibile. Cele mai frecvente sunt credința de a fi urmărit, persecutat de toți cei din jur, ținta unei conspirații, a comunica cu dumnezeu, extratereștri, a avea puteri deosebite, etc. Acestea nu sunt congruente cu credințele religioase și culturale ale persoanei și grupului și apar ca manifestări evident imposibile, în care persoana crede totuși, cu tărie.

În cadrul unui episod psihotic, comportamentul poate fi ciudat și dezorganizat. Acest lucru se datorează credințelor și senzațiilor alterate pe care le are persoana. Copiii și adolescenții sunt mai frecvent agitați, iar abilitatea de a se implica în activități cu scop scade. Alteori, poate apărea retragerea socială (adolescentul nu mai discută cu nimeni, nu iese din casă) și scăderea oricăror activități, mergând foarte rar până la imobilitate și păstrarea îndelungată a aceleiași poziții.

Vorbirea unei persoane cu psihoză poate fi greu de urmărit. Sub influența dezorganizării proceselor de gândire, discursul poate deveni ilogic, incoerent. Răspunsurile pot fi pe lângă subiect, persoana poate repeta propozițiile care i se adresează, să inventeze cuvinte noi sau să folosească limbajul într-un mod neobișnuit.

Aceste semne și simptome pot apărea brusc, dar mai frecvent se instalează gradual, pe parcursul a săptămâni-luni, familia realizând foarte târziu ce se întâmplă cu copilul.

Cauze pentru halucinații, idei delirante la copii

Nu toate experiențele neobișnuite sunt neapărat un semn de psihoză. Există situații normale, care pot apărea la mulți copii în cursul dezvoltării:

  • Copiii sub 6-7 ani au o imaginație foarte bogată. În această perioadă își pot face apariția prieteni imaginari sau scene întregi de joc imaginativ.
  • Halucinațiile tranzitorii în situații de tensiune psihică mare. Un copil/ adolescent foarte surmenat sau speriat, în timpul sau după o situație periculoasă, poate auzi șoapte, de exemplu sau să creadă că o umbră este o figură amenințătoare. Acesta realizează apoi că este propria sa imaginație.
  • Halucinațiile, incoerența imediat după o anestezie generală

Dacă aceste situații persistă peste vârsta descrisă sau un singur context, este cazul unui consult psihiatric.

Nu toate halucinațiile sau ideile bizare înseamnă schizofrenie. Copii sau adolescenții pot avea simptome psihotice în multe alte situații, precum:

  • Cauze fizice: infecții, encefalite, modificări ale electroliților din sânge, tulburări metabolice, crize epileptice, boli metabolice, tumori cerebrale, etc.
  • Anxietate și tulburare de stres post-traumatic
  • Tulburări afective: depresie, tulburare afectivă bipolară
  • Consum de droguri sau anumite medicamente
  • Tulburări de spectru autist

Uneori, un episod psihotic poate apărea în absența tuturor acestor cauze. Când debutul simptomelor este rapid și durata este scurtă (chiar și cu tratatament), poate fi clasificat drept un episod psihotic tranzitoriu și există șanse ca el să nu se repete. Când simptomele persistă timp îndelungat, apar mai multe episoade și manifestările se cronicizează, se poate stabili diagnosticul de schizofrenie.

Semne de alertă pentru părinți

Manifestările care pot semnala debutul unei tulburări psihotice la adolescent includ:

  • Lipsa interesului pentru igiena personală
  • Lipsa interesului pentru activități plăcute
  • Inabilitatea de a-și exprima emoțiile
  • Halucinații: adolescentul povestește că aude o voce, vede ceva neobișnuit sau îl vedeți interacționând cu ele, vorbind singur
  • Idei neobișnuite, imposibile
  • Suspiciozitate față de persoanele apropiate sau străini

Tulburările psihotice constituie urgențe psihiatrice! Oricând aveți dubii dacă ceea ce se întâmplă este normal sau nu, solicitați un consult psihiatric.

Diagnostic

Diagnosticul se stabilește de către psihiatrul pediatric. Medicul va conduce un examen fizic, neurologic, un examen psihic și istoricul amănunțit al simptomelor, al altor probleme de sănătate ale copilului și familiei. Atunci când manifestările de tulburare psihotică la copil sau adolescent apar pentru prima dată, se impun investigații suplimentare. Acestea sunt diferite în funcție de situația cu care se prezintă pacientul, dar mai frecvent se solicită:

  • Analize de sânge detaliate, inclusiv unii hormoni
  • Analize de urină, inclusiv toxicologie (când se supectează consum de droguri)
  • Electroencefalogramă (care arată posibilele crize epileptice)
  • RMN cranio-cerebral (când se suspectează anomalii de structură ale creierului)
  • Test de sarcină, pentru adolescente

După eliminarea tuturor cauzelor organice și a altor probleme psihiatrice, diagnosticul de tulburare psihotică se stabilește pe baza a:

  • Halucinațiilor
  • Ideilor delirante
  • Modificărilor semnificative de comportament
  • Afectarea funcționării în rolurile importante ale vieții (social, familial, școlar, etc)

Tratament

Tratamentul în tulburările psihotice este în principal medicamentos. Medicația antipsihotică este singura în măsură să combată aceste manifestări. Cu cât un episod psihotic este lăsat netratat mai mult timp, cu atât simptomele vor deveni mai severe și mai de durată.  

Medicamentele antipsihotice au fost dezvoltate începând cu anii ’50 și sunt împărțite în două mari generații: tipice și atipice. Toate medicamentele au avantaje și dezavantaje și se aleg împreună cu medicul, judecând raportul risc-beneficiu. Durata tratamentului depinde de situație, dar în general se întinde de la câteva luni la un an la primul episod, pentru a preveni recăderile.

Dintre antipsihoticele tipice, haloperidol este medicamentul cel mai utilizat la copii. Acesta are câteva avantaje: reduce rapid manifestările psihotice (halucinații, idei delirante), se găsește sub formă de picături, deci se dozează și administrează ușor. Dezavantajul constă în efectele adverse neurologice mai frecvente decât în cazul altor medicamente: tremor, rigiditate a mușchilor, spasme musculare (sindrom extrapiramidal).

Antipsihoticele atipice folosite la copii sau adolescenți includ risperidona, aripiprazol. Acestea au avantajul de a avea efecte extrapiramidale mult mai rar decât cele tipice. Totuși, pot cauza modificări ale metabolismului (creștere în greutate, creșterea unui hormon numit prolactina). În cazul aripiprazolului, efectele terapeutice se pot instala mai lent.

Nu este obligatoriu ca fiecare persoană să sufere de efecte adverse, iar majoritatea vor fi minore și tranzitorii. Nu întrerupeți medicația fără a vă consulta cu medicul în prealabil!

Atunci când simptomele psihotice sunt parte ale unei alte boli fizice sau psihiatrice, se impune tratamentul bolii de bază. Medicația antipsihotică poate fi și ea asociată tratamentului.

Intervențiile psihoterapeutice pot fi utile în cazul psihozelor cronice (schizofrenie) sau când simptomele fac parte dintr-o tulburare afectivă (depresie, manie, tulburare bipolară). Totuși, nu se intervine cu psihoterapie până când simptomele psihotice nu au dispărut!

Intervenția la domiciliu este esențială. Părinții vor fi sfătuiți cum să supravegheze copilul sau adolescentul, cum să interacționeze cu acesta pentru a scădea riscurile. În plus, este utilă reducerea stimulilor din mediu și evitarea suprasolicitării în această perioadă.  Poate fi necesară o absență de la școală și ulterior, reintegrarea graduală în procesul de învățare. În această situație, medicul psihiatru pediatric poate fi mediatorul între școală și familie.

Psihoeducația și consilierea frecventă a familiei și a pacientului sunt esențiale pentru o reușită în tratamentul tulburărilor psihotice.

Evoluție

Simptomele psihotice au evoluție diferită, în funcție de cauza care le produce. Când sunt asociate altor boli, tratamentul eficient al bolii de bază, împreună cu medicația antipsihotică, pot remite complet manifestările.

În tulburările psihotice, există un risc de progresie către schizofrenie. Circa 20% dintre adulții cu schizofrenie au avut manifestări înainte de 18 ani. Cu toate acestea, mare parte dintre adolescenți vor avea un singur episod psihotic. Riscurile scad dacă tratamentul este administrat corect și monitorizat frecvent.

 

Resurse suplimentare:

1. Semne precoce de psihoza la copil sau adolescent

2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4116281/

#psihoza #halucinatii #schizofrenie