În cabinetul de psihiatrie, de multe ori părinții spun că “am fost deja la psiholog” și încerc să le clarific care este diferența între cele două profesii. Este de înțeles confuzia, mai ales că cei doi termeni seamănă atât de mult și rolurile celor doi specialiști în sănătatea mintală se suprapun deseori. Așadar, haideți să vedem care este diferența între psihiatru și psiholog!

Pregătirea

Psihiatrul de adulți sau de copii și adolescenți este medic. Acesta a absolvit o facultate de 6 ani de Medicină Generală, urmată de un rezidențiat în psihiatria adultului sau a copilului și adolescentului. În perioada rezidențiatului, medicul învață specializarea aleasă, dă examene dar și lucrează deja (diagnostichează, tratează) cu pacienții, sub supravegherea medicului mai experimentat. Majoritatea medicilor psihiatri aleg să facă în paralel o formare în psihoterapie, aceasta oferindu-le competențe pentru a consilia copilul/ adultul și familia și a oferi ședințe de psihoterapie în modalitatea aleasă.

Psihologul este absolvent al facultății de Psihologie, cu o durată de 3 ani. În cele mai multe cazuri, pentru a se specializa, acesteia îi urmează un program universitar de masterat cu durata între 1 și 3 ani. Specializările includ Psihologie clinică, Psihoterapie (CBT, psihoterapie de familie și sistemică, etc), Psihopedagogie specială. Majoritatea psihologilor încep să lucreze cu clienții din timpul masteratului sau la finalizarea acestuia. Unii psihologi aleg să își suplimenteze formarea profesională cu încă o formă de psihoterapie.

Ocupația

Psihiatrul are rolul de a evalua medical, diagnostica și trata pacienții cu probleme psihiatrice. Acest lucru înseamnă detectarea oricăror probleme medicale asociate, solicitarea de analize de laborator și alte investigații, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament cel mai eficient pentru cazul respectiv. Tulburările psihiatrice au criterii bine stabilite și bază medicală (neurologică, de dezvoltare, toxice, infecții, etc) și au impact mare asupra funcționării optime a persoanei și a stării sale de sănătate.

Evaluarea psihiatrică se bazează pe evaluarea stării generale de sănătate, fizică și alte investigații (după caz), evaluarea simptomelor specifice care pot indica un diagnostic conform manualelor în vigoare, evaluarea socio-familială și psihologică a persoanei. Uneori, pot fi utile scale și chestionare suplimetare.  

Doar medicul poate recomanda un tratament medicamentos și în general, psihoterapia este tot o “prescripție”, atunci când este vorba despre o boală psihiatrică. Monitorizarea eficienței, efectelor adverse, ajustarea tratamentului în funcție de răspuns se realizează de către medic.

Psihologul/ psihoterapeutul, în funcție de caz, are rolul de a evalua psihologic o persoană și a implementa metode de tratament psihoterapeutice. Acesta poate avea două tipuri de clienți: cei care se confruntă cu probleme de viață, dificultăți în relaționare, comportament, eficiență etc și cei care au un diagnostic medical (psihiatric). Nu este obligatoriu ca toate persoanele care apelează la psiholog/ psihoterapeut să aibă un diagnostic, motiv pentru care se numesc clienți. Multe persoane merg la psihoterapie, de exemplu, pentru că trec printr-o perioadă dificilă, se confruntă cu o alegere grea de viață, dar pot funcționa în continuare în rolurile importante ale vieții lor.

Evaluarea psihologului/ psihoterapeutului se bazează pe instrumente psihometrice (cum este testul de IQ, scale pentru diferite probleme psihologice) și discuția cu clientul. Psihologul nu recomandă investigații de laborator sau medicație de orice fel.

Atunci când psihologul constată că există probleme majore de sănătate mintală, care depășesc o “perioadă grea”, recomandă pacientului și o evaluare psihiatrică. În funcție de situație, se aplică protocoale de psihoterapie centrate pe problemele clientului.

Documente eliberate

Medicul psihiatru are dreptul să elibereze Scrisori medicale, ieșiri din spital, bilete de trimitere, rețete, concedii medicale, adeverințe. Tot el este cel care întocmește, după caz, certificate medicale pentru încadrare în grad de handicap (dizabilitate) și certificate de orientare școlară. 

Psihologul eliberează rapoarte psihologice. Acestea vizează evaluarea psihologică (nivelul de dezvoltare, rezultatul la diferite scale și chestionare și interpretarea lor) și progresul în psihoterapie. Pentru comisiile de încadrare în grad de handicap și cea de orientare școlară, psihologul eliberează un raport psihologic tipizat - Raportul de evaluare complexă. 

Cum lucrează împreună

Psihiatrul evaluează pacientul și stabilește un diagnostic și un tratament personalizat. Uneori, pentru completarea diagnosticului sunt necesare și evaluări de la psiholog, de exemplu coeficientul intelectual (IQ) sau scala pentru simptome de autism (de ex ADOS). Acestea informează diagnosticul, dar nu sunt suficiente.

Multe tulburări psihiatrice au ca primă bază de tratament psihoterapia. Chiar și atunci când este necesară medicația, psihoterapia poate îmbunătăți efectele tratamentului sau să le mențină pe termen lung. Atunci, medicul sfătuiește familia privind ce tip de psihoterapie este potrivit pentru problema dată. De exemplu, terapia comportamentală tip ABA este cea recomandată în tulburările de spectru autist, pe când psihoterapia cognitiv-comportamentală sau interpersonală este cea optima în depresie.

Psihiatrul și psihologul/ psihoterapeutul țin legătura (direct sau prin rapoarte psihologice, respectiv scrisori medicale ale psihiatrului), astfel încât să ajusteze împreună tratamentul pentru a avea răspunsul cel mai bun.

Psihologul/ psihoterapeutul poate avea în cabinet persoane cu probleme psihologice, iar pe măsură ce avansează terapia, să constate că problema este mai profundă, de natură psihiatrică. În acest caz, el va recomanda clientului/ familiei și o evaluare medicală (a psihiatrului). 

Similarități

Similaritățile constau în abordarea umană, în contextul său de viață, a pacientului. Ambele profesii sunt specializate pe sănătatea mintală, unde grija pentru persoană și mediul său de viață, relația cu alte persoane, este imperativă. Ambii specialiști lucrează după dovezi și ghiduri de bune practici (implementând intervenții dovedite a funcționa).

În plus, mulți medici psihiatri aleg să facă și o formare în psihoterapie, pentru a putea oferi tratament de acest tip persoanelor cu/ fără un diagnostic. Unele tulburări psihiatrice minore nu necesită neapărat intervenția psihoterapeutică, ci consilierea psihiatrică a pacientului și familiei, plus modificarea stilului de viață.

#psihiatrie #psiholog #psihoterapie